Revista de SAH

Este o seara tarzie de iarna, bradul lumineaza timid incaperea si televizorul se aude in surdina din coltul opus al camerei. Toata lumea se reface dupa mesele imbelsugate de Craciun si se gandeste unde sa isi petreaca Revelionul!

In aceasta atmosfera de sarbatoare un email “bate” la usa redactiei sahisti.ro…se pare ca unii sahisti au muncit in aceasta perioada.

Cine sa fie? Despre ce sa fie vorba? Este domnul Mircea Pavlov, care ne anunta aparitia “Revistei Uniunii Cluburilor de Sah din Romania”! Subiecte interesante, turnee, pareri si analize…toate acestea le puteti gasi dezbatute pe larg in numarul 5!

Mai jos va prezentam un scurt preview de la Campionatul European de sah de la Mamaia.

“Cum se face că, având în ultima rundă doi jucători cu 6 puncte din 8 posibile, aflați în formă foarte bună, noi să obținem numai o medalie de bronz? Aceeași întrebare și-au pus deseori și amatorii de fotbal după ce suntem egalați în ultimele minute de joc sau chiar primim goluri decisive în minutul 90? Explicația este simplă, dar nimeni nu își asumă vina și facem mereu aceleași greșeli… Să vedem tragerea la sorți din ultima rundă: Plenca – Martirosyan, Livaici – Deac, Thybo – Costachi. Deci la primele trei mese luptau pentru medalii 6 jucători, toți cu câte 6 puncte. Un rol important îl aveau și coeficienții care fac departajarea în cazul egalităților de puncte. Din acest punct de vedere cel mai bine stătea Bogdan, care avusese cel mai greu parcurs, iar Mihnea cel mai slab. Desigur, toți doreau să câștige dar în asemenea situații, rolul antrenorului, al secondantului este foarte important în cunoașterea adversarului, alegerea deschiderii celei mai potrivite pentru adversar cât și a tacticii de joc potrivite, mai ales că băieții noștri sunt tineri, fără experiență competițională.Studiind partidele adversarului lui Bogdan Deac se putea constata cu uşurinţă ca acesta este foarte bine pregătit teoretic şi că este mai slab în poziţii de “lavirung” (cum zice maestrul Valentin Stoica), unde deciziile sunt mai greu de luat. De fapt, singura partidă pierduta de Livaici a survenit după o ordine de mutări gen 1.d4 d6!? 2.e4 Cf6 3.Cc3 Cbd7 4.e4 e5 cu trecerea în varianta Philidor îmbunătăţită! Deci ceva similar era indicat pentru această partidă decisivă, cunoscând forţa lui Bogdan de a juca bine orice poziţie. Ce a ales Bogdan? Ce era cel mai neindicat, anume o variantă extrem de riscantă, cu un sacrificiu de pion inspirat… Normal că el, jucând cu negrul, vroia să câștige, dar de obicei se uită că și adversarul vrea același lucru. Riscul trebuie îmbinat cu prudența și de obicei astfel de partide, pe muchie de cuțit, se încheie după multe ore de joc și tatonări. Ce a făcut Mihnea? A ales cu negrul Partida spaniolă, de fapt singura deschidere pe care o ştie mai bine.”

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *