A fi sau a nu fi mare maestru?!

Astăzi am putut observa punctul de vedere al clubului CSU București printr-un articol publicat de Adrian Stanca și promovat și susținut de Andrada Cioteanu.
Având în vedere că principalul subiect a fost folosirea numelui și titlului internațional în cadrul denumirii clubului, cât și nivelul copiilor cu care lucrăm, m-am simțit direct vizat de acest articol. De aceea doresc să îmi exprim opinia asupra acestui subiect punctând aspectele importante.

Voi menționa următoarele lucruri legate de sfaturile înțelepte găsite acolo:

“In ziua de azi există un număr de peste 1000 de mari maeștri în lume, iar cifra continuă să creasca” – În istoria României, țara în care trăim și în care antrenăm, sunt puțin peste 20 de mari maeștri conform Wikipedia via FIDE (https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_mari_mae%C8%99tri_ai_%C8%99ahului) iar faptul că am ales ca numele meu și titlul obținut să fie incluse în denumirea clubului este pentru că reprezintă munca pe care am depus-o, sacrificiile pe care le-am făcut, experiența pe care o am și nu în ultimul rând cunoștințele pe care le am. Nu văd de ce este necesar să ascund acest fapt și de ce ar trebui să se simtă cineva ofensat/amenințat de acest lucru?!
“nivel de performanță timp de mulți ani (minim 10-15), a jucat un număr mediu de 3000-5000 partide oficiale. A atins un nivel foarte înalt dar…foarte puțini șahiști rezistă la vârf și trăiesc decent din sah” – Sunt sigur că aceste aprecieri sunt dobândite din experiența personală? Sau doar au fost citite în cărți?
În opinia mea ar trebui să ne limităm la nivelul experiențelor personale, nu să luăm de bun ce spun alții și apoi să le împărtășim că adevăruri incontestabile.
“De ei nu au auzit decât cei din mica lumea a șahului de pe la noi, și în unele cazuri nici aceștia” – Bănuiesc că numeroasele medalii obținute la Campionatele Europene nu sunt importante și nici faptul că am combătut și cunoscut jucători din elită mondială cum ar fi: Caruana, Radjabov, Gashimov, Guseinov, Mamedyarov, Karjakin, Wojtaszek, Harikrishna etc. Chiar luni, 20 noiembrie 2017, l-am avut invitat în cadrul clubului pe Wang Hao, jucător pe care l-am întâlnit la Olimpiada din 2002, de care ne-am adus aminte cu plăcere amândoi. Dar bănuiesc că aceste aspecte nu mă recomanda drept o “personalitate” cunoscută nici măcar în “mica lume a șahului de pe la noi”, așa cum susține autorul articolului.

“fac șah prin grădinițe, prin after-schooluri, fac inițiere cu copii mici și foarte mici. Totul este făcut ca o afacere” – În primul rând clubul pe care îl reprezint se bazează în principal pe copiii cu care am lucrat atât eu cât și Mădălina în after school-uri, școli și grădinițe, iar o parte dintre ei au mers către performanță și reușesc clasări pe podium la campionatele naționale. Ceilalți copii care au venit la clubul nostru au venit în primul rând pentru că părinții au văzut performanțele obținute și în al doilea rând pentru faptul că se pot pregăti cu antrenori cu adevărat calificați, care știu ce înseamnă să obții performanță la cel mai înalt nivel deoarece au trăit aceste experiențe în carieră șahista!

De asemenea observ că se vorbește de afacerea de a învață copiii șah în cazul marilor maeștri care au propriul club, dar în cazul afaceriștilor care angajează jucători cu titluri internaționale, nu mai e nici o problemă. Să înțeleg că problemă este de fapt concurență?
“Un mare maestru ar trebui să facă șah cu juniori dedicați, de la 12-14 ani în sus și cu un ELO de la cca 2000 în sus” – Din nou o părere foarte avizată. Probabil tot din experiența proprie.
“Nimeni nu poate fi un antrenor bun fără să aibă cunoștințe adecvate de tip pedagogic și psihologic.” – Țin să precizez că atât eu cât și Mădălina am terminat Școală Națională de Antrenori tocmai pentru a fi pregătiți să lucrăm la nivel de performanță cu cei mici. În plus Mădălina a absolvit Masterul de Pedagogie Alternative și Arte Teatrală în Educație precum și Facultatea de Psihologie și Științele Educației că șefă de promoție. Împreună am dezvoltat metode inovative de predare a șahului, care satisfac trebuințele vârstei copiilor cu care lucaram. Sigur că a discredita pe cineva pentru interesul personal este mult mai ușor.
“Considera că un mare maestru este automat cel mai bun antrenor pentru copilul sau. Mai mult, fiind de bună credința plătesc acestuia tarife exorbitante” – Cred că orice muncă trebuie remunerată, iar aprecierea clubului CSU este complet exagerată. În orice domeniu prețul reflectă experiență profesională, muncă investită pentru a ajunge la un nivel de top, competență specialistului respectiv, iar acest preț este decis de fiecare persoană/firmă în parte. De fapt cei care, citez “profita de naivitatea parintilor”, solicitând “tarife exorbitante” raportat la calitatea serviciilor oferite, sunt acele persoane care nu au avut tangență cu performanță în șah și au “descoperit” pasiunea de a antrena în momentul în care au observat faptul că sunt foarte puține persoane specializate dispuse să lucreze cu copiii.


“Si să își dea seama și singuri cine antreneza pentru bani și cine pentru rezultate”-Rezultatele clubului nostru sunt observate de foarte multă lume și acesta este și motivul pentru care părinții își aduc copiii la noi. Pe lângă nivelul ridicat de cunoștințe, experiență și programa centrată pe copil, ne recomandă pasiunea cu care lucrăm, fiind deja recunoscuți pentru acest lucru. Copiii, fie că își doresc să facă performanță, fie că urmăresc dezvoltarea personală, sunt bine veniți în familia noastră. Nu văd de ce, un copil care nu dorește neapărat să facă performanță nu poate beneficia de programă noastră șahista sistematizată și îmbunătățită utilizând experiența pedagogică.

În încheiere vreau să precizez faptul că apreciez cluburile care se implică în dezvoltarea șahistă a copiilor din care rezultă concurența. Consider că fără aceasta nu poate există un progres și până când nu vom avea un campionat național puternic, nu vom putea să ne luptăm cu oponenții noștri din străinătate. Îmi doresc că tot mai mulți Mari Maeștri și persoane competențe din lumea șahului să participe la dezvoltarea copiilor și antrenarea acestora pentru că doar așa vom putea să ne facem observați pe plan internațional. Sper că și cei care se tem de concurență să înțeleagă că doar așa putem să devenim mai buni!

Andrei Murariu – Reprezentant al clubului de șah MMI Andrei Murariu

P.S. pentru cei care nu ma cunosc, iata un scurt interviu pe un site oficial (FRSah.ro) http://www.frsah.ro/2010/interviul_lunii/2010_05.htm

 

2 thoughts on “A fi sau a nu fi mare maestru?!

  1. Grigore Mitica says:

    Corect si competent punct de vedere ! Nu te poti pune cu tagma asa zisilor ziaristi de opinie interesati sa le fie buzunarul umplut !!!

  2. CID says:

    In lume in momentul de fata sunt chiar peste 1500 de mari maestri.
    “The November 2017 FIDE rating list includes 1594 grandmasters…” citat wiki.
    Sa ajungi mare maestru acum este mult mai usor decat era acum 10 ani si acum 10 ani era mult mai usor decat acum 20 de ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *